Puterea Duhului Sfânt

Se spune despre penticostali și carismatici că pun accentul pe învățătura Duhului Sfânt. Și este adevărat. Printre evanghelici sunt grupări care nici măcar nu îndrăznesc să citească 1 Corinteni 11, 12 și 13.

Sau dacă fac referire la Duhul Sfânt, ei bine darurile Duhului Sfânt sunt adeseori văzute și dezbătute ca subiecte secundare, și valabile numai pentru perioada bisericii primare.

Nu știu alții cum sunt, parafrazându-l pe Ion Creangă, dar fără puterea, autoritatea și darurile Duhului Sfânt, viața mea ar fi un mare putregai. Văd cum fiecare zi devine o călătorie tare interesanta, cum fiecare eveniment și fiecare detaliu al vieții este îmbrăcat în semnificație și sens când sunt sub călăuzirea Duhului Sfânt. Dacă această călăuzire zilnică ar lipsi, dacă această Persoană divină nu și-ar manifesta prezența și frumusețea, viața mea ar fi secătuită de putere.

De obicei ne speriem de ceea ce nu putem pătrunde, de ceea ce nu putem integra cu capacitatea noastră de a înțelege. Pentru cine adoptă această poziție teologică, ei bine, darurile Persoanei Duhului Sfânt, devin un fel de câmp străjuit de o mulțime de sperietori. Pentru că teama de ceeace poate face Dumnezeu în relația pe care El a inițiat-o cu noi, dăunează grav sănătății noastre spirituale.

Dumnezeu nu poate fi pus într-o cutie. Nu de noi. Nici nu poate fi limitat în manifestările Sale de dimensiunea microscopică a credinței și înțelegerii noastre.

Mai degrabă fiind orbiți de propria noastră letargie spirituală și de lipsa noastră de înțelegere a Celui Ce Este, a Celui Ce Vorbește Și Nu Tace, a Celui Ce Se Comunică Pe Sine prin Revelația Scripturii, vom decide spre defavoarea noastră în a înota aproape de mal, acolo unde credința noastră nu este pusă la încercare, și puterea noastră de înțelegere nu este provocată.

Puterea Duhului Sfânt, potrivit învățăturii Nouui Testament ni-L descoperă pe Cristos, ne convinge de păcat și de perspectiva judecății. Cine crede că îl cunoaște pe Domnul Cristos fără puterea revelatoare a Duhului Sfânt, se înșeală.

Nu mă pot raporta la Sfințenia Lui Dumnezeu fără cel ce îmi este Apărător și Mângăietor.

Îndemnul meu este să ne îmbrăcăm cu puterea Duhului Sfânt. Să depindem de El în umblarea noastră zilnică și să Îl lăsăm să se manifeste în noi și prin noi revelându-l Pe Cristos atât nouă, cât și în fața acelora pe care îi iubim și îi dorim să calce pe urmele Lui Isus.

Îndemnul meu este să ne dezbrăcăm în periplul nostru spiritual de necredință, de ochi acoperiți de vălul necredinței și să îl iubim pe Domnul Isus cu pasiune, fiindu-i recunoscători Duhului Sfânt că ni L-a descoperit, și că va continua să o facă până Îl vom vedea față în față.